Romania


Am aflat ca acum cateva zile, la confruntarea finala pentru presedentia Romaniei, cei trei principali candidati au fost rugati sa numeasca un personaj public al zilelor noastre pe care il considera un reper de moralitate. Basescu a raspuns “Sotia mea”… de parca sotia dumnealui este publica sau de parca toata lumea ar locui cu dumneaei in casa pentru a sti cat de morala e. ProstanacuGeoana a raspuns “Parintele Patriarh Daniel”, raspuns cu care a marcat direct in testicolele taranilor carora le e frica de preotul satului si care, probabil, in ziua votului, cu frica de cel de sus, vor pune stampila unde trebuie. Pe Antonescu, infantil ca intotdeauna, l-a apucat sinceritatea si a raspuns “Tudor Chirila”, dupa parerea mea de departe cel mai sanatos raspuns dintre cele trei.

Cum am spus intr-un articol anterior, as vrea sa-i mentionez pe acei care, dupa parerea mea, au ajutat la ideea de ‘roman’. Pentru ca istoria invatata de mine in scoala era pura propaganda, ma voi limita la a-i nominaliza doar pe acei mari romani care au trait incepand cu 1900 si pana in prezent, 2009.

Voi incepe cu personaje in viata si voi continua cu cei care nu mai sunt, a caror ordine va fi alfabetica.

As vrea sa adaug aici faptul ca personal ii apreciez mai mult pe cei care, vazand ca altfel nu se poate, au reusit sa plece din tara si sa isi strige durerea din afara, participand astfel la un alt tip de revolta, decat pe cei care au ramas in speranta ca se va schimba ceva. In naivitatea mea am crezut si eu ca ceva trebuie sa se schimbe, ca lumea nu e chiar asa usor de manipulat, dar cum acest lucru nu se poate intampla intr-o societate crescuta sub teroare si violenta, am ales sa ma revolt la randul meu si sa particip la ‘revolutia’ celor peste 10 milioane de romani care au plecat din tara dupa caderea comunismului… si i-au lasat pe comunistii din randul doi, pe mana carora au incaput toate resursele Romaniei, sa se chinuie cu “pulimea” sa faca bani, dupa ce termina tot ce e de furat.

Daca vreunul din numele urmatoare nu iti spune nimic, ar trebui ori sa-ti fie rusine, ori sa-ti aloci macar 5 min sa afli cine a fost si ce a facut. In mare, cei din lista se pot imparti in doua categorii. Prima categorie este formata din cei care au contribuit la crearea Romaniei din perioada interbelica, pe care o consider ca punctul de varf al existentei tarii. Ce-a de-a doua categorie este dedicata dizidentilor anticomunisti. Asadar:

Paul GomaVasile ParaschivDoina Cornea
Paul Goma
Vasile Paraschiv
Doina Cornea
Radu Filipescu
Radu Negrescu-Sutu
Gheorghe Hagi
Nadia Comaneci

Nicolae IorgaCioran - Ionesco - EliadePetre Tutea
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Zelea Codreanu
Dan Iosif Nita
Elisabeta Rizea
Emil Cioran
Eugen Ionescu
Ion I.C. Bratianu
Iuliu Maniu
Lucian Blaga
Mircea Eliade
Mircea Vulcanescu
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Nicolae Titulescu
Nicolae Windisch
Noel Bernard
Petre Tutea
Raymond Paunescu
Take Ionescu
Vali Sterian
Victor Frunza
Vlad Georgescu

Romani, gasiti-va busola morala, altfel v-ati cam dus in pizda ma-sii.

PS: Lista este inca in lucru, este posibil sa mai adaug nume celor de mai sus. Pe de alta parte, se poate intampla sa sterg din personajele care sunt inca in viata (asa cum am facut cu Florin Chilian, dupa ce am aflat de implicarea sa in campania electorala din 2009…), pentru ca atata vreme cat omul traieste, este supus greselii. Cei de sus au fost corecti pana la capat, motiv pentru care nu i-am amintit, de exemplu, pe Virgil Ierunca si Monica Lovinescu. Inca incerc sa-mi dau seama daca batranetea tampeste si daca greselile facute de om dupa ~70 de ani, sunt de scuzat au ba. Deocamdata-i ba.

Mai hahaha, mai hehehe, nu ma gandeam ca “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” a lui Mircea Badea este reala luata ad-literam. Adica, suna bine, iar daca traiam in Ungaria probabil as fi putut lejer sa spun: “traim in Ungaria si asta ne ocupa tot timpul”, nu? Deloc adevarat. De cand am lasat Romania pentru Canada, am inteles ca pot sa renunt lejer la partea cu “ne ocupa tot timpul” si sa pastrez doar “traim in Canada”. Nimic de adaugat dupa. Cum o fi sa poti infiinta online o firma intr-o zi, sa iti faci online toate platile, toate decontarile la sanatate, toate impozitele, sa vezi orele si minutele la care in urmatoarea luna autobuzul va opri in statia din fata casei tale, daca o femeie naste sa primeasca regulat acasa vizita unei asistente medicale, daca vrei sa dai o atentie la doctor sa intri la parnaie…? Cum o fi sa vezi ca altii pot? Iti zic eu cum e, e umilitor sa fii roman, asa e. Evit sa le spun celor ramasi in tara de diferenta, pentru ca pe langa faptul ca poate n-ar intelege, s-ar putea sa invidieze aiurea, da na ca citind aici or sa afle :P

Imi spuneau in Romania: “stai tu linistit, ca o sa ajunga sa-ti fie dor pana si de praful si poluarea de aici”… ori nu numa ca nu mi-e dor de nimic, ba chiar urasc mai mult ca cei ramasi acolo nu au cum sa evolueze, poate pentru ca multi nu stiu diferenta. Singurul lucru pe care il urmaresc de aici in legatura cu Romania este emisiunea lui Mircea Badea, care, cu exagerarile lui cu tot, probabil ca taie din fasa orice tentativa de dor de neam prin propriile lectii de viata pe care le preda unui popor plin de creiere spalate si castrat de cel putin 5 ori in ultimii 65 de ani (’45 Groza, ‘67 Ceausescu, ‘90 Iliescu, ‘96 Constantinescu, ‘04 Basescu). Chiar, ar trebui sa scriu un post despre cei pe care ii vad eu ca au ajutat la ideea de “roman” si unul despre acele lepre ordinare care au stricat “smecheria”… desi cred ca cei din urma sunt prea multi si nu merita timpul.

Sunt multi romani carora traiul in Romania le ocupa tot timpul asa ca au roit-o. Sunt foarte multi atat in Europa cat si aici (diferenta e ca acolo unde sunt, multi din cei din Europa sunt considerati tigani, iar astia de aici rusi). Culmea e ca romanii astia dezradacinati, ai dracu sa fie ei, nu gandesc ca cei de acasa. Ei s-au oprit de mult sa spere ca se va schimba ceva, stiu foarte bine de unde au plecat iar multi au plecat pentru ca au coloana vertebrala, nu ca n-ar fi avut dupa ce bea apa (…nu ca a pleca de sarac e o rusine). Astia sunt oameni adevarati, si n-o zic doar pentru ca m-am alaturat lor, ii invidiam cu mult inainte ;-). Pacat ca amintirile din tara ii fac pe multi sa fie circumspecti si retrasi cand e vorba sa “vorbeste romaneste”, dar la o adica nu strica nici precautia.

Nu vreau ca textul asta sa fie privit ca unul pro-emigrare, ci poate mai mult ca pe o refulare personala.